Istoria hornaritului

Se spune ca pentru a intelege prezentul este obligatoriu sa cunosti trecutul…

Inca din cele mai vechi timpuri focul s-a dovedit a fi unul din principalii factori de evolutie si progres ai speciei umane, un aliat pretios dar care scapat de sub control putea deveni un dusman periculos. In perioada nomada sau seminomada cand oamenii locuiau in corturi sau bordeie formate dintr-o singura incapere facul se facea in mijlocul acesteia si fumul era eliminat printr-o gaura practicata in tavanul incaperii.

Odata cu revolutia industriala au aparut cladirile supraetajate, cu mai multe incaperi specializate (dormitoare, bucatarii, etc) care trebuiau incalzite si care au inceput sa puna probleme in privinta evacuarii fumului, acesta fiind momentul aparitiei necesitatii captarii si directionarii fumului catre partea superioara a cladirilor  cu ajutorul cosurilor de fum.  Acestea au rezolvat partial problema deoarece pe parcursul exploatarii lor au inceput sa se infunde din cauza depunerilor acumulate, generand incendii si asfixieri, fapt ce a condus la necesitatea aparitiei unor persoane specializate in desfundarea si curatirea cosurilor de fum-cosarii sau hornarii traditionali.

Deoarece dimensiunile interioare erau standardizate la 9×9 inch (23×23 cm) iar mai apoi la 9×14 inch (23×36 cm) si avand numeroase unghiuri si sectiuni orizontale pentru curatarea cosurilor maestrii hornari utilizau copii cu varste incepand de la 6-7 ani, preponderent baieti dar ocazional si fete, cumparati de la familiile sarace sau orfani aflati in ingrijirea parohiilor care erau cedati de catre acestea pentru a reduce cheltuielile generate de ingrijirea acestora. Ucenicii urcau pe canalele de evacuare a fumului dezbracati si se catarau pe canalul de fum propulsandu-se cu coatele si genunchii prin tehnica utilizata si azi in alpinism cunoscuta ca *ramonada* de la frantuzescul *ramoneur* care inseamna cosar/hornar. Acestia erau echipati cu o perie plata si o racleta cu care spargeau si curatau depunerile de gudron si cenusa, de cele mai multe ori cu pretul vietii deoarece riscau sa ramana blocati cu genunchii la gura si mureau asfixiati din cauza lipsei de oxigen sau sufocati de gudronul dizlocat deasupra lor.

Primul mijloc mecanic de curatare a fost inventat de catre un anume Smart in anul 1803 iar in 1828 John Glass imbunatateste si comercializeaza aceasta inventie fiind creditat ca inventatorul primei perii de curatare a cosurilor dar unii clienti preferau metoda copiilor cataratori chiar si dupa anul 1875 cand, datorita pericolului a fost interzisa prin act al Parlamentului din Marea Britanie folosirea  acestora.

 

*PASIUNEA NOASTRA-SIGURANTA DUMNEAVOASTRA*